Prin harul Domnului s-a incheiat prima faza a acestei lucrari. Ne-am bucurat de implicarea si dedicarea asa de multor tineri (de toate varstele :-) ) cu inimi mari pentru Domnul, pentru oamenii din jurul nostru aflati in nevoi.
T.I.M. este despre ei - despre tineri, despre biserica Bunavestire, despre oamenii la care ajungem prin aceasta lucrare.
Un rezumat in imagini al acestei prime faze:
Slava si lauda sunt intru totul ale Domnului!
Carmen (pentru toti)
marți, 23 martie 2010
joi, 11 martie 2010
Quiet my fears.....
Este titlul unei melodii pe care am ascultat-o in ultimul timp si cu care ma identific de multe ori.
Au fost dati cand m-am simtit ca Domnul ma cheama, dar am refuzat chemarea Lui de teama ca voi esua sau ca ceea ce voi face nu va fi destul de bun pentru Dumnezeu. Au fost momente si sunt constienta ca vor fi, cand si eu si tu vom fi chemati la o lucrare pentru care ne simtim prea mici si prea neinsemnati.....dar ma gandesc ca daca Dumnezeu ne-a ales pe mine si pe tine pentru o lucrare asa mareata inseamna ca a vazut ceva in noi..poate...DORINTA, poate...POTENTIAL....poate....DRAGOSTE, poate....O INIMA DISPONIBILA...sau, de ce nu, toate la un loc.
Luand parte si vazand cum incepe sa prinda contur slujirea TIM ( Tineri cu Inimi Mari) , mi-am dat seama ca noi, ca si oameni suntem imbogatiti ajuntandu-i pe altii.
Ca si Carmen si Alina, am mers la familii, am vazut multa saracie, si totusi multa speranta. Ultima oara cand am mers in vizita, am vizitat o familie cu 3 baieti a caror mama este insarcinata cu gemeni. :) Locuiesc in 2 camere si au o bucatarie foarte mica si o baie in care nu poti sa iti faci baie. Tavanul este aproape mucegait pentru ca le-a plouat in casa si in baie este igrasie tot timpul. Se incalzesc cu ajutorul unei sobe care functioneaza cu gaz natural. Soba este intr-o camera, in cealalta camera nu au incalzire.
Pare o descriere destul de trista pentru Bucuresti. Multi dintre cei care au mers in vizite au vazut mai rau de atat, insa , am hotarat sa vorbesc despre ei pentru ca...intr-un fel mi-au intrat la inima.
Am intitulat postarea asta asa...pentru ca teama este un sentiment cu care si eu si tu ne confruntam in fiecare moment, mai mult sau mai putin. Oamenii pe care i-am vizitat se tem de ziua de maine, ca nu vor avea ce sa manance sau cu ce sa isi imbrace copiii la scoala, se tem ca nu au bani cu care sa isi plateasca facturile, se tem de ziua de maine....
Insa, Dumnezeu este in controlul tuturor lucrurilor. Daca este El pentru noi, de partea noastra....cine poate sa ne stea impotriva? NIMENI!!!
Pentru ca Dumnezeu este asa bun si mare, vrem sa il aratam si celor care nu il cunosc inca....
Anita:)
luni, 8 martie 2010
Bucuresti, zona Brancoveanu
Miercurea trecuta am vizitat familia unei fetite de 12 ani ce locuieste intr-o casa in care atunci cand am intrat am zis… wow… parca asa conditii nici macar in Etiopia nu am intalnit… Un om are o curte in care a ridicat mai multe “incaperi” de cam 1,5 x 4 metri. Peretii sunt inveliti cu pagini din reviste, au doua “paturi” mici in care dorm cei doi parinti, fiica lor si cei doi fii ai lor mai mari. De cand am intrat pana ce am iesit le-am daramat sau ne-am lovit de cateva lucruri. Toaleta este comuna, in curte. Nu au chiuveta sau dus inauntru. Nici nu ar avea loc. Prin pereti se aude orice, chiar si sfaraitul mancarii prajite in tigaie de vecini… Cand am ajuns noi nu era lumina, am stat un timp cu o lumanare aprinsa intr-o cana, dar nu ardea cum trebuie, scotea mult fum si a fost stinsa, apoi am continuat sa vorbim la lumina flacarii de aragaz… Doar fiul mijlociu lucreaza. Tatal a fost diagnosticat cu o tumoare intre rinichi si ficat si nu mai poate munci, mama a fost concediata la inceputul iernii de restaurantul unde lucra, fara a i se mai plati salariul pe ultimele trei luni, fetita a avut implant de uretre cu cativa ani in urma cand inca aveau casa lor din care au fost evacuati la sfarsitul anului trecut fiindca nu au mai putut plati intretinerea... Pentru "casa" aceasta platesc 300 de lei chirie pe luna... Incercau sa para optimisti, spuneau ca trebuie sa faca ceva pentru a pleca de acolo (vecinii din aceeasi curte beau, fac scandal, vine des politia etc.) pentru ca fetita sa poata invata, sa aibe un viitor... Nu noi am pornit discutia despre Dumnezeu, biserica nu da aceste ajutoare conditionat de ceva. Dar ei spuneau ca si-au dat seama ca s-au indepartat de Dumnezeu in timp, ca poate tocmai asta a avut ca urmare situatia lor de acum, insa ceva parca ii retinea sa isi puna increderea in El...
M-am gandit ca unii oameni, cand o duc greu, se supara si isi inclesteaza pumnii contra lui Dumnezeu, intorcandu-I de tot spatele, refuzand sa recunoasca in vreun fel prezenta Lui in vietile lor. Altii constientizeaza ca au ajuns unde sunt tocmai pentru ca au cautat cu ardoare alte lucruri, indepartandu-se de El si totusi nu se incumeta acum sa se apropie inapoi... Si este trist, este foarte trist cand vezi ca oamenii nu Il cunosc pe Dumnezeu asa cum este El si se chinuie sa razbeasca prin viata singuri, cand ar putea gasi atatea resurse in El, dar totusi aleg sa apeleze doar la ale lor... Si nu ma refer aici la bogatii.
Saptamana trecuta am vazut pe LCD-urile de la metrou un citat din cineva care spunea ca zambetul este ca stergatorul de parbriz. Nu opreste ploaia, dar te ajuta sa poti merge mai departe... Insa cand viata nu iti da chiar niciun motiv sa zambesti, Dumnezeu in Sine poate constitui un motiv de bucurie. Daca Il ai cu tine... Asa cum am auzit duminica, si asa cum stiam, desi poate uneori uitam... nu exista intamplare, exista doar voia lui Dumnezeu...
Carmen
M-am gandit ca unii oameni, cand o duc greu, se supara si isi inclesteaza pumnii contra lui Dumnezeu, intorcandu-I de tot spatele, refuzand sa recunoasca in vreun fel prezenta Lui in vietile lor. Altii constientizeaza ca au ajuns unde sunt tocmai pentru ca au cautat cu ardoare alte lucruri, indepartandu-se de El si totusi nu se incumeta acum sa se apropie inapoi... Si este trist, este foarte trist cand vezi ca oamenii nu Il cunosc pe Dumnezeu asa cum este El si se chinuie sa razbeasca prin viata singuri, cand ar putea gasi atatea resurse in El, dar totusi aleg sa apeleze doar la ale lor... Si nu ma refer aici la bogatii.
Saptamana trecuta am vazut pe LCD-urile de la metrou un citat din cineva care spunea ca zambetul este ca stergatorul de parbriz. Nu opreste ploaia, dar te ajuta sa poti merge mai departe... Insa cand viata nu iti da chiar niciun motiv sa zambesti, Dumnezeu in Sine poate constitui un motiv de bucurie. Daca Il ai cu tine... Asa cum am auzit duminica, si asa cum stiam, desi poate uneori uitam... nu exista intamplare, exista doar voia lui Dumnezeu...
Carmen
vineri, 5 martie 2010
Despre slujirea TIM (Tineri cu Inimi Mari)
Buna,
Dupa cum poate ati auzit s-a inceput deja slujirea printre oamenii cu nevoi. Sambata a fost prima zi de vizite, ne-am intalnim de dimineata la Liberty Center Rahova de unde am plecat sa vizitam cat mai multe familii. Pana la urma in patru ore am ajuns sa vedem 4 familii, Dumnezeu ne-a dat un timp fain si oamenii au fost deschisi sa vorbeasca cu noi. Un mare plus a fost ca ne-a insotit Sora Margareta, ea fiind profesoara lor de matematica, stia copiii si a fost puntea de legatura intre noi si ei.
Una dintre familiile pe care le-am cunoscut sambata, a fost o familie cu doi copii, fata in clasa a IV-a, baiatul clasa a VIII-a. Locuiesc in "casa" construita de tatal lor (el fiind lucrator in constructii- practic el a construit casa dar se vede ca din lipsa de resurse financiare nu a reusit sa construiasca o casa decenta pentru o famile) , avand amenajata cat de cat doar o camera si bucataria, nici macar acestea nu sunt amenajate asa cum trebuie. Mama lucreaza (de aceea nu era acasa cand am fost acolo), tatal cauta un loc de munca dar din cauza crizei financiare pe care toti o resimtim, nu-si gaseste un loc de munca pentru a-si putea intretine mai bine familia. Cand am ajuns la ei, stateau in jurul unui resou, imbracati bine, acesta fiind singura sursa de caldura, nici nu vreau sa ma gandesc prin ce au trecut in aceasta iarna cand au fost temperaturi foarte scazute. Fetita se vedea ca era cuminte, constiincioasa la scoala. Tatal copiilor, care era prezent cand i-am vizitat, am vazut ca vrea sa munceasca si sa faca orice pentru familie, copii. Am stat la ei c-am 30 de min, si se vedea ca sunt oameni simpli,cu speranta in suflet ca se poate mai bine.
Dupa ce am plecat, am discutat despre situatia lor, nevoile lor si cum am putea sa-i ajutam, am ajuns la concluzia ca pe ei ii putem ajuta cu orice, pentru ca au nevoi mari.
Pentru noi a fost o experienta faina, am avut emotii, fiind primul pas in acesta lucrare, dar am fost incurajati sa vedem ca sunt oameni in jurul nostru pe care noi ii putem ajuta cu ceea ce avem si putinul nostru, conteaza foarte mult pentru ei. Deocamdata putem sa dam putin dar speram ca in viitor sa le putem da mai departe cel mai mare dar pe care il avem si noi, acesta fiind, Dumnezeu.
Aceasta este una dintre multele familii in nevoie din Bucuresti. Dumnezeu ne incurajeaza sa-i cautam si sa-i ajutam; intotdeauna toate lucrurile sunt mai usoare, impreuna.
[by Alina Ilies]
Dupa cum poate ati auzit s-a inceput deja slujirea printre oamenii cu nevoi. Sambata a fost prima zi de vizite, ne-am intalnim de dimineata la Liberty Center Rahova de unde am plecat sa vizitam cat mai multe familii. Pana la urma in patru ore am ajuns sa vedem 4 familii, Dumnezeu ne-a dat un timp fain si oamenii au fost deschisi sa vorbeasca cu noi. Un mare plus a fost ca ne-a insotit Sora Margareta, ea fiind profesoara lor de matematica, stia copiii si a fost puntea de legatura intre noi si ei.
Una dintre familiile pe care le-am cunoscut sambata, a fost o familie cu doi copii, fata in clasa a IV-a, baiatul clasa a VIII-a. Locuiesc in "casa" construita de tatal lor (el fiind lucrator in constructii- practic el a construit casa dar se vede ca din lipsa de resurse financiare nu a reusit sa construiasca o casa decenta pentru o famile) , avand amenajata cat de cat doar o camera si bucataria, nici macar acestea nu sunt amenajate asa cum trebuie. Mama lucreaza (de aceea nu era acasa cand am fost acolo), tatal cauta un loc de munca dar din cauza crizei financiare pe care toti o resimtim, nu-si gaseste un loc de munca pentru a-si putea intretine mai bine familia. Cand am ajuns la ei, stateau in jurul unui resou, imbracati bine, acesta fiind singura sursa de caldura, nici nu vreau sa ma gandesc prin ce au trecut in aceasta iarna cand au fost temperaturi foarte scazute. Fetita se vedea ca era cuminte, constiincioasa la scoala. Tatal copiilor, care era prezent cand i-am vizitat, am vazut ca vrea sa munceasca si sa faca orice pentru familie, copii. Am stat la ei c-am 30 de min, si se vedea ca sunt oameni simpli,cu speranta in suflet ca se poate mai bine.
Dupa ce am plecat, am discutat despre situatia lor, nevoile lor si cum am putea sa-i ajutam, am ajuns la concluzia ca pe ei ii putem ajuta cu orice, pentru ca au nevoi mari.
Pentru noi a fost o experienta faina, am avut emotii, fiind primul pas in acesta lucrare, dar am fost incurajati sa vedem ca sunt oameni in jurul nostru pe care noi ii putem ajuta cu ceea ce avem si putinul nostru, conteaza foarte mult pentru ei. Deocamdata putem sa dam putin dar speram ca in viitor sa le putem da mai departe cel mai mare dar pe care il avem si noi, acesta fiind, Dumnezeu.
Aceasta este una dintre multele familii in nevoie din Bucuresti. Dumnezeu ne incurajeaza sa-i cautam si sa-i ajutam; intotdeauna toate lucrurile sunt mai usoare, impreuna.
[by Alina Ilies]
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
