CE MARE EŞTI, O, DOAMNE! (by Carmen)

„Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!” Psalmul 24:1
O populaţie de 79 de milioane de locuitori... O întindere de peste un milion de Km2... Şi totuşi doar o altă ţară între sutele de pe pământ. Doar un alt popor între cele şase miliarde de oameni. Fiecare cu gândurile lui, cu trăirile lui, cu dorinţele lui, cu rugăciunile lui, cu speranţele lui, cu încercările lui de a-şi croi un drum în viaţă, fiecare cu relaţiile lui, cu un venit mai mic sau mai mare şi cu lista lui de cumpărături, fiecare cu talentele lui, cu străduinţele de a şi le îmbunătăţi, fiecare cu grija pentru familie sau pentru un prieten drag, cu încercările proprii de a-şi asigura o zi de mâine mai bună. Fiecare zonă cu relieful ei, cu clima, fauna, flora proprie...
Oare câte rugăciuni se îndreaptă astăzi către Dumnezeu, câţi îşi predau azi viaţa în mâinile Domnului, sau câţi aleg azi să nu Îl asculte pe El, câţi tineri au azi emoţii fiindcă dau examen auto, câte femei sunt începând de azi mame, oare câţi trec prin disperare azi aflând că şi-au pierdut locul de muncă, câţi primesc eliberarea dintr-o situaţie ce li s-a părut atâta timp fără ieşire, câţi se despart azi de cineva drag, câţi pleacă în călătorie neştiind la ce să se aştepte la sosire, câţi recunosc azi perechea potrivită în cineva aflat lângă ei, câţi copilaşi învaţă azi să spună prima rugăciune de la bunicii lor şi câţi oameni aleg să închidă ochii la nevoile celor de lângă ei? Şi oare câte recolte îşi primesc azi stropii de ploaie la timp, câte miliarde de stele îşi continuă traiectoria şi nu pică din cer, câte inimi continuă să bată, câţi nori se adună şi câţi se disipă, câţi fulgi de zăpadă cad, şi unde găseşte azi un urs polar hrană pentru pui?
Mă întrebam uneori cum poate să Îi pese lui Dumnezeu de fiecare om din cei şase miliarde, ca şi cum ar fi unicul om. Ca şi cum altul nu ar mai fi. El ştie că are atâtea alternative, şi totuşi te VREA pe tine. Mă vrea pe mine. Îl vrea pe americanul din New York care face tranzacţii la bursă, îl vrea pe chinezul care încearcă să împartă un bol de orez la întreaga familie, îl vrea pe etiopianul care încropeşte o pâine dintr-un pumn de cereale. Cu tot dinadinsul. Şi are timp, înţelepciune şi putere pentru a crea în viaţa fiecăruia circumstanţe, pentru a face să se întâmple „coincidenţe” astfel încât planul Său cu fiecare om în parte să îşi urmeze cursul. Astfel încât fiecare să aibă ocazia de a ajunge să-L cunoască. Avem un Dumnezeu măreţ. Ocupat cu sori, vânt, iarbă, vrăbii, râuri, hotarul mărilor. Dar mai ales cu noi.
De cele mai multe ori nu ne gândim la toată complexitatea universului şi la miliardele de amănunte pe care le cuprinde, toate aflate sub supravegherea şi coordonarea Dumnezeului nostru, ci ne limităm imaginaţia la micro-cosmosul din imediata noastră apropiere. Când ne dăm seama cât de mici suntem în comparaţie cu universul şi totuşi, câtă atenţie ni se dă şi cât a făcut pentru fiecare din noi Cel Ce le ţine pe toate, oare cu ce gânduri mergem înaintea Dumnezeului Slavei?
„Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna şi stelele pe care le-ai făcut, / îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului ca să-l bagi în seamă?” Psalmul 8:3-4