Alte ganduri...

Cumva cred ca ma asteptam sa facem mai mult... Sa petrecem mai mult timp cu ei, sa aflam chiar si mai mult despre ei, sa le vorbim mai mult despre noi, despre Domnul mai ales... Pentru a-i lasa cu ceva ce poate avea impact in eternitate. Nu a fost intotdeauna asa. Iar bucuria ce o capatai fiindca ii vedeai ca zambesc uitandu-se la cum arata acum casa lor, sau pentru ca reuseau sa te tina de mana parca nu era tot ce ar fi putut fi, daca am fi stiut ca am reusit sa ii atragem putin mai mult catre Hristos.
Mi-am dat seama ca de fapt tot oamenii care raman in continuare cu ei acolo pot avea cea mai mare influenta, cel mai mare aport. Mi-am dat seama ca probabil noi nu vom putea decat sa ii sustinem din afara - material si cu cat mai multa rugaciune. Iar asta va conta foarte mult pentru ei. Si poate aceasta este partea noastra din planul lui Dumnezeu pentru ei.
Mi-am dat seama ca oamenii din echipa PAAV sunt cu adevarat deosebiti, desi cand ne-au luat de la aeroport in prima zi mi-a fost putin teama sa ma urc cu ei in masina.
Mi-am dat seama ca si pentru ei - toti cei de acolo - Dumnezeu este real. Si este acelasi caruia eu ma rog pentru lucruri personale, stiute doar de mine si El. M-am gandit cat de maret este Dumnezeu de ne cunoaste pe fiecare - pe noi si pe ei - in cele mai mici detalii si stie tot ce exista in viata fiecaruia si tese in viata fiecaruia circumstante care sa ne apropie de El.
Si m-am gandit ca nu as vrea sa ne oprim aici. Ca putem gasi cai pentru a le fi aproape chiar si de la distanta. Si cine stie... poate intr-o buna zi, din nou de aproape.

Am fost foarte, foarte impresionati de primirea calduroasa din partea tinerilor din Bunavestire :-) Cu atat mai mult cu cat afara erau -20 de grade... iar drumul pana la aeroport nu este chiar scurt... Eu una, la atatia oameni chiar nu ma asteptam :-) Si cand ma gandeam ca toti dintre ei se rugasera pentru noi, si inca multi, multi altii de acasa... Intelegeam acum si Ii eram si Ii sunt recunoscatoare Domnului pentru grija purtata, pentru rugaciunile ascultate, pentru sanatate, pentru ca ne-a adus cu bine inapoi si pentru tot ce ne-a invatat acolo - prin etiopieni, prin cei din State, unii prin altii. Si ma rog ca flacara dorintei de a nu da uitarii ce am trait acolo, ci de a continua intr-un fel sau altul sa atingem vietilor acelor oameni si poate si ale altora, sa nu scada pe masura ce timpul va trece, iar amintirea acestor zile va deveni mai pala.



Cam atatea ganduri legate de saptamana trecuta... Urmeaza ganduri noi, din zilele ce vor veni... :-)

Looking forward :-)

Carmen